Florii (Intrarea lui Isus în Ierusalim)
poezie de Mărușteri Marius
Mulțimea Te-așteaptă, copii și părinți,
Covor de verdeață ți-aștern înainte,
Doar asinu-și grăbește iar pașii cuminți,
Parc-ar vrea să te scape de cel ce Te vinde.
Și gloata Te-aclamă, vuind necurmat,
Par glasuri de îngeri, au fețe de sfinți,
Doar Tu înțelegi că-s căzuți în păcat
Și că-n glasul lor sună treizeci de arginți.
Azi toți strigă slavă întru cele cerești,
Tu nu îi oprești, să spună ce-or vrea,
Căci știi că aceiași, oameni mult prea lumești,
Te vor duce-n batjocuri spre Golgota Ta.
După două milenii serbăm iar Florii,
Te chemăm să ne intri în suflet și-n case,
Dar suntem tot aceiași, sălbatici copii,
În suflet cu-arginții și păcatul în oase…
Floriile ne aduc aminte, odata cu intrarea Domnului Isus in Ierusalim si de cat de slabi si de instabili suntem noi oamenii. Este frapant contrastul intre multimea de oameni care aclamau “Osana Fiul Lui David” si aceiasi multime care doar cateva zile mai tarziu striga “Rastigneste-L”
Ioan 12:12-13 A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic, şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”
Marcu 15:12-14 Pilat a luat din nou cuvântul, şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela, pe care-L numiţi Împăratul Iudeilor?” Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!” „Dar ce rău a făcut?” le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!”
Inapoi la Articole…