Sunt câteva întrebari pe care fiecare credincios le-a pus, cel puțin odată, referitor la răspunsul întârziat pe care îl dă Dumnezeu la rugaciuni sau la intervenția Lui uneori  foarte târzie în viețile noastre, de multe ori chiar în ceasul al doisprezecelea, atunci când trecem prin diferite furtuni în viață.

Doamne, de ce îmi răspunzi uneori așa târziu la rugăciuni iar la unele rugăciuni nu mi-ai răspuns nici până acum ? Doamne, de ce nu intervi mai repede sa rezolvi problemele care mă presează așa  de tare încât simt că nu mai pot ? Doamne, eu cred că Tu poți să rezolvi problema mea și totuși a trecut atât de mult timp de când te-am rugat să o rezolvi… cât mai întârzi Doamne până o rezolvi ? Și alte întrebări asemănatoare cu acestea…

Ca să înțelegem ceva mai mult din modul de lucru și atitudinea lui Dumnezeu față de noi, de nevoile și problemele noastre, ne vom uita din nou în Cuvântul lui Dumnezeu la un episod care va lămuri cel puțin o parte din nelămuririle noastre.

Matei 14:22-33 Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie, şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor. După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, şi El era singur acolo.  În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă. Când se îngîna ziua cu noaptea (Greceşte: în a patra strajă.), Isus a venit la ei, umblând pe mare. Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat, şi au zis: „Este o nălucă !” Şi de frică au ţipat. Isus le-a zis îndată: „Îndrăzniţi, Eu Sunt; nu vă temeţi !” „Doamne” I-a răspuns Petru „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.” „Vino !” i-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă !” Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat, şi i-a zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ?” Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul. Cei ce erau în corabie, au venit de s-au închinat înaintea lui Isus, şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu !”

După ce citim cu atenție acest text din Cuvântul lui Dumnezeu, inevitabil ne punem niște întrebări: Doamne de ce ai „silit” pe ucenicii Tai sa meargă singuri pe mare, fără Tine și să se chinuie toată noaptea în furtună ? Nu era mai bine să Îi iei și pe ei cu Tine să se roage și apoi să treceți marea împreună prin furtună, cum s-a mai întâmplat  și altă dată ? (Matei 8:23-26) Doamne, cum ai putut să te rogi  toată noaptea și să nu intervi ca să îi scapi de furtună pe ucenicii Tăi decât foarte târziu, atunci când s-a făcut dimineață ? 

Iată câteva concluzii pe care eu le-am tras din cele de mai sus:

  1. Dumnezeu vrea să învățăm practic și să conștientizăm, ceea ce știm foarte bine în teorie, ” căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic” Ioan 15:5
  2. Chiar dacă furtuna pare de necontrolat și  suntem obosiți și epuizați, El este ÎNTOTDEAUNA în control, se roaga pentru noi,  va interveni la momentul oportun și va liniști marea vieţii noastre.
  3. Furtuna face noaptea să pară mai lungă,  dar întotdeauna după noapte vine dimineața !
  4. Doar după ce te-ai luptat o noapte întreagă cu valurile vieţii ai curaj ca Petru, să sari  din barcă și să  mergi pe apă
  5. Liniștirea târzie a furtunilor pe care le îngăduie în viețile noastre, este una din modalitățile Lui de a ne face să recunoaștem din toată inima : „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu !”
  6. Dumnezeu ne cere să mergem înainte prin furtunile vieții, fără teamă, cu curaj și îndrazneală, pentru că El controleaza inclusiv furtuna… „Îndrăzniţi, Eu Sunt; nu vă temeţi !”
  7. Furtunile prelungite din viețile noastre sunt o modalitate prin care Dumnezeu ne testează credința. Din păcate de multe ori avem o credință prea mică și El trebuie să ne mustre,  ca odinioară pe Petru : „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit ?”
  8. Chiar și atunci când valurile vieţii ne lovesc și începem să ne scufundăm din cauza fricii, El este întotdeauna acolo, gata sa ne apuce de mână și să ne salveze
  9. La Dumnezeu nu există timp și noțiunea de „târziu” ! El este atemporal. La El „o mie de ani sunt ca o zi și o zi ca o mie de ani ” (2Petru3:8). El face totul cum știe că este mai bine pentru noi, exact la timpul potrivit !  Doar pentru noi, asta înseamnă uneori târziu, ultimul ceas, sau ceasul al doisprezecelea ….

Nu știu care este furtuna din viața ta acum… poate sănătatea ta fizică sau spirituală este învăluită în valurile unei boli, poate o furtună financiară a lovit viața ta  sau poate altă furtună … dar ceva știu foarte sigur !  Dumnezeu are TOTUL ÎN CONTROL și EL VA LINIȘTI FURTUNILE DIN VIAȚA TA ȘI DIN VIAȚA MEA, LA TIMPUL HOTĂRÂT DE EL !   Chiar dacă, privind lucrurile din perspectiva noastră, EL întârzie și intervine foarte târziu, trebuie să reținem foarte clar un lucru: DUMNEZEU NICIODATĂ NU INTERVINE PREA TÂRZIU !!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s